Stimate domnule Iohannis,

Campania electorală și scrutinul prezidențial au luat sfârșit, iar românii v-au învestit cu funcția supremă în stat. Am reușit să dovedim lumii întregi că în România simțul civic nu a murit și că în momentele de grea cumpănă românii știu să se mobilizeze în fața istoriei. Deși piedicile au fost numeroase. În diaspora s-a încercat împiedicarea votului prin orice mijloace, turismul electoral a fost încurajat și propagat (am votat pe liste suplimentare, iar doamna căreia i-am înmânat cartea de identitate a ”uitat” să lipească pe el dovada votului), un bun prieten a fost observator în Teleorman, chiar de dimineață zicea că intrau câte două persoane în cabina de vot, familia m-a sunat la închiderea urnelor ca să-mi spună că acasă, în măruntul Filiași din inima Olteniei, s-au stins toate luminile din secțiile de votare (probabil pentru mârșăvii). Și cu siguranță ceea ce mi-a ajuns pe la urechi reprezintă doar câteva picături în oceanul zilei de 16 noiembrie.

Niciodată după Revoluție nu am simțit o atât de mare mobilizare în sânul populației, fie ea în granițele țării sau răspândită pe tot mapamondul. La prânz, când am mers să votez, se simțea emoția în aer, străzile din jurul secției de votare erau pline de oameni, ceea ce eu unul n-am mai pomenit până acum. Deși am votat apăsat, nemțește, vă spun cu toată sinceritatea că speranțele mi-erau puține, doar pâlpâiau. Cu toate că primele rezultate parțiale vă creditau cu doar 41% din voturi, ceea ce m-a făcut totuși să-mi păstrez optimismul (și acela rezervat) a fost prezența mult mai mare la vot față de primul tur. Apoi procentele au început să se modifice, electoratul tradițional PSD își făcuse datoria de dimineață. Atât cât mi-a permis timpul, am urmărit desfășurarea scrutinului cu sufletul la gură, cu zecile, sutele, miile de articole, filmulețe, postări, emisiuni TV și ce-or mai fi fost. Am văzut cum oamenii s-au ambiționat și au rămas la cozi interminabile prin ploaie și vânt, în mijloc de noiembrie. Prietenii mei aflați la Paris au prins să voteze după 3 ore de stat la coadă, colegul de liceu din Portugalia a condus 600 km ca să vă încredințeze votul lui. Toate astea ca să vă învestească cu încrederea lor.

De ce vă spun toate astea? Pentru a vă înfățișa că, pentru prima dată după mult timp, românii au ales, și v-au ales, în mod deliberat, nu ca fiind răul cel mai mic. Iar asta înseamnă o mare responsabilitate, înseamnă în special obligația de a respecta cuvântul dat. Domnule Iohannis, v-am acordat încrederea mea din toată inima, atât în primul tur de scrutin, cât și în cel de-al doilea. Sunt bucuros că, venind din Dolj, dintr-o mare roșie, pot afirma cu mândrie că toți membrii familiei mele mi-au urmat exemplul, unul dintre ei fiind chiar bugetar. Această încredere în dumneavoastră nu vine însă fără a fi conștient că este foarte ușor să se transforme în neîncredere, în funcție de acțiunile pe care le veți întreprinde. Probabil că este foarte ușor și tentant să fii absorbit de sistem (vezi cazul profesorului Constantinescu) și să te trezești cu mâinile legate și prins în tentaculele caracatiței politice. Vă rog, vă conjur, nu lăsați să se întâmple asta! În timpul campaniei electorale, în stilul dumneavoastră molcom, ați dovedit că sunteți un om de onoare, un om cu principii, care nu este dispus să negocieze oricând și oricum, care preferă să piardă în loc să fie mârlan. Sper ca aceste principii să vă ghideze mereu, aștept cu nerăbdare să-mi dovediți că sunteți garantul propriei personalități.

Să știți că nu ne dorim lucruri ieșite din comun, nu vrem decât să fim martorii unei normalități palpabile. Ne-am dori ca modelul Sibiului să se extindă la nivelul întregii țări, ca investițiile să nu mai fie vorbe în vânt, ca nivelul șomajului să tindă către zero. Ne dorim ca infrastructura să fie într-adevăr dezvoltată, aceasta însemnă investiții și locuri de muncă, înseamnă dezvoltare. Am vrea ca delapidările și furturile din banii europeni să înceteze, am vrea să dovedim că suntem capabili să atragem fonduri structurale, nu numai să ne împrumutăm peste măsură ca țară, doar pentru ca banii respectivi să fie strecurați prin ciurul corupției. Normalitatea cere ca sistemele de sănătate și educație să fie reformate, o dată pentru totdeauna. Educația stă la baza societății și a dezvoltării ei. Personal, nu i-am acuzat pe oamenii amărâți care au acceptat pomenile PSD, pe de o parte datorită faptului că trăiesc din venituri mizere (așa de mici, încât un litru de ulei sau un kg de făină ori de zahăr contează), dar și din lipsa infomării și a putinței de a discerne. Printr-un plan bine pus la punct și pe termen lung, această situație se poate remedia. Ce să mai zic de faptul că a avea o diplomă de facultate a căzut în desuetudine… Să vă dau un mic exemplu, doar veniți din învățământ. Acum ceva ani am fost student Erasmus în Franța, la Lille. Ei bine, în țară, la Universitatea București, Facultatea de Geografie, eram în anul IV aproape 600 de studenți. Când am ajuns la Lille am constatat cu stupoare că tot corpul studenților de geografie de an IV era de… 30 de studenți. Aceasta înseamnă specializare, aceasta înseamnă să răspunzi la nevoile reale din societate, nu să fabrici diplome doar pentru a-ți astupa lăcomia. Nu zic că ”afară” toți sfârșesc prin a lucra în domeniul pe care l-au studiat, dar cel puțin nu ajung ca aproape toți să facă cu totul altceva. Iar despre sănătate, oh Doamne!, mi-e și frică să arunc câteva cuvinte. E normal să ajungi în spital (nimănui nu-i place asta, din principiu) și în loc să te faci bine să pleci cu alte boli? E normal să fii spoliat până la ultimul ban pentru speranța de a pleca sănătos, iar dacă n-ai destul să fii lăsat în voia sorții? E normal ca pentru bolnavii de cancer să nu se găsească citostatice? E normal să n-ai un dispensar pe o rază de mulți kilometri împrejur? Să fii tratat în condiții mizere, să fii nevoit să cumperi până și seringi și fașe? Metoda din ultimii ani a fost mersul în privat, unde în mare parte aceiași doctori te primesc, ce să vezi!, cu brațele deschise și se comportă cu adevărat profesionist. Într-adevăr, nu toți sunt la fel, dar cele scrise mai sus sunt trăite. După o experiență cu un tratament pentru hernie de disc care m-a lăsat imobilizat la pat pentru aproape o lună, în care am fost cărat cu brațele de familie și prieteni, în care mi-am administrat singur tratamentul și în care am învățat efectiv din nou să merg (după ce doctorul care mă operase a ridicat pur și simplu din umeri a neștiință când m-a văzut adus pe targă în fața lui), atunci când mi-am rupt ligamentele de la umăr nici n-am vrut să aud de sistemul de stat, am plătit cât să intru personal în criză, dar s-a dovedit cea mai bună decizie pe termen lung, acum sunt pe deplin funcțional.

Pe de altă parte, să nu uităm problemele din justiție, care pare să-și revină în ultimul timp… sper să aveți puterea de a lăsa cursul acesteia liber, ca cel al unui râu care spală și curăță tot în drumul lui. De ajuns cu nedreptatea, de ajuns cu înțelegerile între hoți, de ajuns cu ”vreau egalitate, dar nu pentru căței”! Cum e posibil să iei șpăgi de milioane de euro?… Milioane, nu doi lei… și asta din ce iese la suprafață… Se știe că în ultimii 25 de ani cea mai bună afacere a fost cea cu statul, în loc ca guvernanții să fie angajații poporului, au fost stăpânii poporului, s-au comportat ca ultimii borfași, cu un zâmbet glacial se uitau în ochii tăi, în timp ce cu ambele mâini îți căutau prin buzunare. Gata cu licitațiile de ochii lumii! Ne-am săturat să fim furați, ne-am săturat să avem regii asfaltului fără a avea asfalt, ne-am săturat să avem borduri pe trei rânduri, ne-am săturat să avem tot felul de construcții și proiecte imbecile doar pentru a mai delapida din fonduri. Mă uitam la dezbaterea din campania pentru turul II legată de pensii, probleam era pusă prost, discuția nu trebuia să fie despre cât de mică e pensia minimă, 350 sau 450 de lei, ci cum putem face ca în timp această pensie să ajungă la 2000 de lei, la 3000 de lei…

Stimate domnule Iohannis, dragul nostru, aveți o șansă mare, ieri m-am simțit mândru că sunt român (ce ironie!) și mi-aș dori din tot sufletul ca acest sentiment să fie perpetuu. Am fost cutremurat să văd cum oamenii din afara țării au strâns din dinți și și-au sacrificat întreaga zi pentru a-și exprima un drept constituțional elementar, ce amenința să le fie furat. Am mai avut acest sentiment doar atunci când am ”descuiat” perioada anilor 1944-1964, cu venirea partidului roșu la putere, cu milioanele de arestări și sutele de mii de morți, cu Canalul, cu Fenomenul Pitești, când am aflat că am avut o adevărată rezistență împotriva bolșevismului, că am avut adevărați eroi și martiri… Sunt convins că și în spatele dumneavoastră sunt jocuri de putere, că se fac planuri de afaceri ”jmekere”, pe termen lung… depinde doar de dumneavoastră să fiți președintele echidistant și neimplicat în aceste jocuri, să fiți cu adevărat un mediator între aparatul de stat și societate, să nu înclinați balanța către cei angajați de către noi să vegheze la buna desfășurare a mersului lucrurilor. Se va încerca plata pomenilor electorale din ultima vreme, aveți datoria să nu permiteți acest lucru. Nu mai vrem ca munții noștri să fie despuiați de păduri, nu mai dorim noi afaceri Bechtel, Microsoft sau EADS, nu vrem ca portul Constanța, cu potențialul său economic imens, să ajungă pe mâna unor mafioți, cum se tot încearcă, nu vrem ca legea amnistiei să fie aprobată, astfel încât toți borfașii să scape basma curată – nici în visele cele mai frumoase nu credeam că-i vom avea în același timp la închisoare pe greii din fotbal, pe Voiculescu, Năstase, Vântu etc. etc. Lăsați DNA-ul să ne uimească în continuare, vegheați ca justiția să fie justiție, chiar de ar fi ca oamenii din propriul aparat să răspundă pentru fapte pe care le-au comis. Nu mai vrem ca biserica ortodoxă să primească pomeni în bani și împroprietăriri, e vremea ca această lipitoare să plătească taxe și impozite și să fie separată de stat. Credința e în inimă și în suflet, nu în catedrale (avem cele mai multe biserici pe cap de locuitor!) și în buzunarele popilor. Sunt convins că există și oameni cu har, dar aceștia se diferențiază tocmai prin faptul că nu au nevoie de mașini de lux și de straie aurite, ci de rugăciune și post. Ne-am săturat ca evaziunea să fie cât PIB-ul, ca doar proștii să muncească și șmecherii să trândăvească. Ne-am săturat să fim nevoiți să plecăm pe melaguri străine – am fost plecat în Franța timp de 4 ani, am făcut studii acolo, am muncit timp de 2 ani la spălat vase și la bucătărie, în restaurant, tot timpul cu gândul întoarcerii acasă. Vă asigur, dacă am beneficia de un trai decent, foarte puțini români și-ar mai dori să plece, suntem genetic legați plaiurile astea, știți bine, doar ați ales să nu emigrați. Ar trebui să avem grijă ca CNA-ul să-și facă datoria, ca manipulări și derapaje precum cele de la Antena3 și RomâniaTV să nu mai existe, nici măcar cele de la RealitateaTV sau B1TV, ca televiziunea națională să fie obiectivă și nesubordonată politic. Ca Președinte, ar trebui să faceți în așa fel încât ambasadorii noștri să fie trimișii personali ai instituției pe care o reprezentați acum, să vegheze la respectarea drepturilor românilor din străinătate, ca mizeria, lașitatea și măgăriile de la vot să nu se mai repete. Sunt mulți, extraordinar de mulți acești români și merită să le fie respectate drepturile, mare parte dintre ei muncesc acolo și rodul muncii lor e reinvestit în România. Iar pentru asta merită un maxim respect.

Cum spuneam, românii v-au învestit în primul rând cu încrederea lor. V-am înșirat cele de mai sus nu pentru a vi le arunca în față, sunt convins că știți de existența tuturor problemelor, poate mai mult decât noi, cei care citim un ziar pe internet sau urmărim o emisiune în live streaming. Am făcut asta pentru a vă arăta că suntem conștienți de problemele cu care ne confruntăm, de greutatea drumului care ni se așterne în față, dar și că, în același timp, realizăm că acesta poate fi un nou început, în care vă încredințăm speranța noastră. Aveți datoria să ne arătați că puteți să vă detașați de vechea gardă, cum nu s-a votat pentru PSD, nu s-a votat nici pentru Băsescu, Udrea și clica lor. S-a votat pentru oameni noi, competenți.

Sunt conștient că funcția de Președinte are alte atribuții și diferă exponențial de aceea de primar. Știu că atribuțiile Președintelui în România sunt limitate, că vă veți lovi de numeroase probleme. Aveți însă datoria să vă păstrați intransigența și, repet, rolul de moderator, să faceți tot ce va depinde de dumneavoastră în acest sens. Iar asta se va vedea în acțiunile dumneavoastră. Să fiți convins că toți cei care au făcut campanie voluntară pentru dumneavoastră în ultimul timp, cei care au ieșit în stradă spre a sărbători, toți cei care v-au votat vor fi cu ochii pe dumneavoastră, vă vor urmări toate mișcările, nu va fi acceptat un nou eșec. Dezamăgirile Constantinescu și Băsescu au lăsat urme adânci în conștiința colectivă; dacă veți dezamăgi la rândul dumneavoastră, riscăm să ne cufundăm în neant și o nouă coalizare a societății civile va deveni, dacă nu imposibilă, foarte greu de realizat. Nu ne dorim promisiuni ca cele ale lui Băsescu, care se lăuda că va veni lunar să dea raportul în Piața Universității, cu alte cuvinte, permiteți-mi să vă citez, dorim fapte, nu vorbe.

Acestea fiind zise, vă acord încrederea și suportul meu, cu rezerva de a nu mă îmbăta cu apă rece și de a aștepta confirmarea sprijinului pe care vi-l încredințez, în timp.

Ich bin ein Berliner!