Dragă HP,

Ne știm de mai bine de un deceniu, de fapt mai mult eu pe tine, cam de prin 2002, de când am început să cumpăr tot felul de gadgeturi ale tale și, implicit, consumabile. Am început cu un laptop (pentru care am făcut chiar credit), apoi o imprimantă babană (foto, de ”doar” 250 € acum 10 ani), apoi alt laptop și tot așa. Cum s-ar spune, avem o relație de lungă durată. Produsele tale au fost ok de cele mai multe ori, alteori m-au lăsat baltă, dar nu m-am supărat, doar pentru a menține o relație pe termen lung e nevoie de înțelegere și sacrificii – cum s-ar spune, să lași de la tine. Și am lăăăsat…

În mai multe rânduri am încercat să colaborăm, aveai nevoie de serviciile mele. Ba chiar, în vara asta, m-ai angajat pentru că voiai să te petreci în toamnă. Părea că ne înțelegem în sfârșit bine, am semnat contract și eram mulțumiți de ambele părți. Apoi, ca o mare doamnă, pur și simplu te-ai răzgândit și ai reziliat. Am încercat să trec peste acest moment fără a-l lăsa să afecteze prietenia noastră și cred că am reușit. Deși, atunci când ești liber-profesionist și ai un contract semnat, obligatoriu îl adaugi la buget, iar când se volatilizează, în buget rămâne o gaură. Am zis că nu-i nimic, că vor mai fi ocazii și că vei căuta să te revanșezi pe viitor.

Și nu ai întârziat deloc, zilele trecute m-ai căutat din nou, ai un eveniment cu temă de sezon și te-ai gândit la mine. Sincer, m-am bucurat și am crezut că în sfârșit ne înțelegem. Numai că, din ce mi-ai zis, tu ți-ai dori ca munca asta să fie cadoul meu de Crăciun pentru tine, mi-ai promis chiar că dacă fac asta o să spui la toată lumea, inclusiv pe Facebook-ul tău, că te-am ajutat și în felul acesta voi fi foarte câștigat. La început am crezut că poate mi se pare, că nu înțeleg eu bine, dar chiar așa era, îți doreai tare mult să lucrez gratis pentru tine. Și nu oricum, ci o zi întreagă de muncă, de 8 ore, în care Moș Crăciun ar fi venit pentru circa 1500 de participanți la evenimentul tău, mai puțin pentru mine.

Dragă HP, eu înțeleg că noi, fotografii, suntem uneori percepuți ca niște simpli apăsători de buton, dar la o astfel de interpretare mă aștept de la oamenii care nu au tangență cu fotografia, nu de la tine, unde am pretenții. Privitor la aceasă chestiune, dă-mi voie să-ți relatez o anecdotă arhicunoscută, dar care se potrivește de minune la situația noastră:

La o tipografie, o rotativă se oprește din mers, așa că e chemat un specialist. Acesta se învârte vreo două ore în jurul ei, o studiază, se uită de mai multe ori, apoi merge și strânge un șurub. Mașinăria pornește ca prin minune, iar apoi el prezintă factura de 1 000 €. Siderat, patronului tipografiei i se pare imens și nu înțelege de ce atât de mult. Răspunsul pe care îl primește îl lămurește pe deplin: 1 € pentru strânsul șurubului și 999 € pentru că, prin prisma experienței de 25 de ani, specialistul a știut ce șurub să strângă.

Cam așa e și în cazul fotografilor, vezi tu, pe lângă faptul că un profesionist îți vine cu echipamente foarte scumpe, aduce în spate și anii de experiență pe care i-a acumulat, trebuie să știe să interpreteze lumina, să nu rateze momentele importante, să pună în evidență personajele cheie etc., e un întreg complex de factori, dacă te-aș lua la o șuetă să-ți povestesc pe îndelete, probabil că ne-ar trebui câteva zile. Ce nu înțeleg eu e cum de o companie atât de mare ca tine, care e prezentă nu numai la nivel local, ci global, cu bugete imense, care înregistrează profit, nu-și poate permite să plătească un fotograf pentru un eveniment care are loc o dată pe an.

Nu știu cum să-ți spun, dar datorită unui comportament ca al tău meseria noastră este discreditată și nu suntem luați în serios, se presupune că noi facem asta doar din plăcere, ca pe un hobby și atunci nici nu merităm să fim plătiți. Să știi că fotografii (cei reali, nu închipuiți) sunt oameni care muncesc din greu, care au o meserie frumoasă, dar foarte grea, care presupune multe sacrificii și care nu constă doar în apăsarea unui buton, ci în mulți ani de experimentare și de consum fizic și psihic. Paradoxul nostru e faptul că aici echipamentele sunt mai scumpe ca în Vest, iar veniturile românilor sunt la jumătate față de ”afară” și atunci trebuie să lași mereu de la tine. Pe lângă asta, ca fiecare, avem de plătit utilități, taxe și impozite și câte și mai câte. Când e vorba de achitat facturi, nu știu dacă creditorii vor fi bucuroși când le voi spune că luna asta trebuie să îi amân, dar să fie fericiți că n-am stat degeaba, am lucrat pentru tine, iar asta îmi oferă expunere și poate, cine știe, cândva, prin recomandările tale, va apărea un contract plătit – să aștepte până atunci, sigur nu vor fi dezamăgiți!

Problema la cererea ta, dragă HP, e faptul că nu mă afectează numai pe mine, ci întreaga branșă a fotografilor profesioniști, cei care trăiesc din fotografie, pentru că dacă tu, ditamai compania, preferi să faci rabat la calitate (sunt convins că cineva va accepta propunerea ta într-un final, dar nu un profesionist cu experiență), atunci ce să mai aștepți de la alții? Iar asta este posibil să afecteze meseria de fotograf pe termen lung, cu alte cuvinte, să ne îngroape. Acest lucru nu-l pot accepta fără să iau atitudine, de aici și scrisoarea mea către tine.

Pentru a completa, dă-mi voie să-ți relatez o altă anecdotă privitoare la fotografi și la modul în care sunt văzuți: un fotograf este invitat de către un designer să pozeze un apartament pe care tocmai îl renovase, promițându-i că va menționa peste tot pe unde va arăta fotografiile că sunt făcute de el. Fotograful este de acord, cu o singură condiție: designerul să vină să renoveze și apartamentul lui, urmând ca el să precizeze la intrare că lucrarea a fost realizată de către designerul nostru.

În aceeași linie, aș avea și eu o propunere pentru tine: vin și fotografiez evenimentul tău, garantez fotografii de înaltă rezoluție, toate editate. Sunt promovat pe canalele media de tine știute. În schimb, tu îmi furnizezi vârful de gamă de laptop business pe care îl produci și ultimul model de imprimantă foto A3, cu cartușe la discreție – n-ar trebui să coste nimic, doar sunt făcute in house, nu? Promit să menționez peste tot, pe site-ul meu, pe profilul de FB, pe paginile mele de FB (am 4!), pe Instagram, pe Google+, pe 500px și pe unde mai am conturi că mi-au fost dăruite de către tine. Ar trebui să fie cinstit așa, serviciu contra serviciu, nu?

Dragă HP, în final nu pot decât să îți doresc ca de acum înainte să apreciezi munca fotografilor la adevărata ei valoare. Mult succes !