Galeria completă, aici. Merită! ?
Cred că mai toată lumea a auzit de Salina Turda și de cât de frumos e acolo, sper doar ca mare parte să fi și ajuns acolo, nu cred că imaginile pot reda în întregime ce simți la fața locului. Să spunem doar că renovarea și amenajările interioare o fac să fie cea mai spectaculoasă scormonire în sare din toată țara și, poate, din întreaga Europă. Cum spuneam în partea I, am ales să mergem acolo într-o zi de luni, bănuind că nu va fi atât de aglomerat încât să nu poți să respiri. Și am avut dreptate, în mare parte erau persoane venite la tratament și ceva turiști. Vremea de la suprafață nici nu îndemna la un drum cu precipitații până la Turda.
Sincer să fiu, îmi era puțin teamă de lumina din interior și dacă e de ajuns, așa că am apelat la Sergiu, bun prieten din Cluj, care mi-a împrumutat o lumină de studio, cu tot cu alimentare pe termen lung, pe care însă am cărat-o degeaba, D750-ul meu cu al lui excelent ISO3200 fiind de ajuns. Am profitat în special de zonele amenajate în Mina Tereza, aflată la adâncimea cea mai mare. Din păcate, o parte dintre foișoarele cu diverse forme nu erau accesibile, am impresia că avusese loc o prăbușire în sare sub ele și erau periculoase. Mde, ce să-i faci, sarea în mix cu apa (e un lac acolo, dacă nu știați) nu-i chiar combinație, chiar dacă saturația e mare.
Noi ne-am jucat pe podul de lemn din dotare și, mai ales, la un soi de ou luminat de nenumărate neoane și un mini rond cu bănci de jur-împrejur. Aici cred că a ieșit cel mai reușit cadru, am observat că luminile ”de scenă”, văzute de la nivelul podelei, intrau numa’ bine în fish-ul de 16 mm. Așa că m-am pus pe jos cât eram de lung (ca să nu intru și eu în cadru și să pot declanșa), am pus însurățeii din dotare să țopăie pe deasupra, m-am dus în ISO6400 pentru siguranță și am declanșat în voie. O problemă era cu focusul, chiar dacă eram la f/4 pe fish-eye. Așa că l-am pus pe Geo să se uite în jos la mine, am făcut focusul pe chipul lui și apoi l-am lăsat pe manual. Rezultatul e în imaginea de mai jos:
La final, trecând din nou pe podul de lemn și văzând că se urdină în continuare persoane pe el, îmi zic: de ce n-aș face și o expunere lungă? Mai ales că aveam și trepiedul la mine. Așa că am trecut pe ISO100, i-am rugat pe Geo & Florina să încerce să stea nemișcați pentru o secundă și am ”profitat” de oamenii care mai treceau pe lângă, mai bine zis de dârele lor 🙂 Poate sunteți curioși de balansul de alb… întotdeauna îl folosesc pe manual, așa m-am obișnuit, mi-am învățat ochiul cu toate situațiile de lumină. Am încercat și cu un ExpoDisc (cred că îl mai am pe undeva), dar în situațiile de lumină mixtă dă chix. Așa că prefer să reglez white balance-ul cât pot de bine la fața locului și restul din editare. Ca idee generală, e bine să corectezi cât poți de multe la fața locului, pentru ca imaginile să arate bine și neprocesate, însă bineînțeles că la editare se poate scoate în evidență cel mai bine potențialul unei fotografii. Dar despre asta mai vorbim și pe viitor, mulțumesc Geo & Florina pentru tot, pentru găzduire și pentru o experiență grozavă! 🙂
There are no comments