Ariana Ioana

aprilie 14, 2016

Blog

Astăzi am hotărât să mă abat oleacă de la calea concertelor din ultima vreme și să vă prezint un pic o altă latură din activitatea mea de fotograf, aceea de om care surprinde desfășurarea unui botez. Știu că fotografii de nuntă și botez sunt priviți de cele mai multe ori ca niște ”pozari”, însă eu mă mândresc cu acest domeniu de activitate, căci el m-a făcut să devin în mare parte ceea ce sunt astăzi. Așadar, la începutul lui martie am avut onoarea de a fi prezent la sfințirea Arianei Ioana, aci în București.

Când vine vorba de botezuri, eu le împart în trei: acasă, la biserică și recepția de la restaurant. Așa că, la ora stabilită, m-am prezentat acasă, unde, cât timp le bébé își termina somnul, am stat la un pahar de apă și de vorbă cu cei doi bunici, mai ales despre situația din țară. Uitai să vă spun, unul dintre ei este de la Chișinău, prin urmare și mămica Arianei, Stela. N-a trecut mult și Ariana s-a trezit din visare, așa că am purces la joacă și la pozat, dimpreună cu nașa, care sosise între timp. Ne-am plimbat prin toată casa împrună cu una din bunici, am stat la mami în brațe și apoi ne-am gătit de mers la biserică.

Ariana Ioana - 5 martie 2016 - București

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.8, 1/160s, ISO800

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.8, 1/160s, ISO500Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.8, 1/160s, ISO1600

La bisericile noastre o mare problemă o reprezintă lumina, care în ortodoxie e drămuită drastic prin ziduri groase de câteva picioare și, de obicei, de câteva ogive zgârcite, căci forma lor e strâmtă la exterior și largă la interior. În plus, iluminarea din interior e de multe ori deficitară sau e ținută în frâu, pentru economie. Ori, dacă e abundentă, nu e ce trebuie. Pentru că, în cazul fotografiilor, importantă e mai ales calitatea luminii, pe lângă cantitate. Astfel că de ani buni folosesc ceea ce se cheamă lumină continuă, provenită de la patru mandarine – nu, nu fructele, ci lămpile alea portocalii pe care le mai vedeți în magazinele foto și care emană destul de multă căldură. Avantaj când e rece, dezavantaj când e cald. Dar e cea mai bună lumină de interior, în opinia mea, pentru că păstrează cel mai bine culoarea pielii, dacă folosim balansul de alb corect. Am încercat și ceva LED-uri, când am avut ocazia, dar imaginile sunt mult mai greu de procesat. În plus, temperatura de culoare a mandarinelor, pe la 3200K, se apropie mult de cea a becurilor folosite de obicei în biserici, dar și de cea a lumânărilor.

Zis și făcut, mi-am instalat deci luminile (ceea ce e de multe ori o fugă contra cronometru, pentru că timpul dintre două evenimente în biserică, sâmbăta sau duminica, e destul de scurt) înainte de a veni alaiul, am prins câteva detalii și apoi am purces la slujbă. După cum cred că știți, partea întâi se petrece mai spre intrarea în biserică, atunci când nașii se leapădă de Sa(n)tana și îl scuipă (de obicei în direcția aceea e fotograful sau/și cameramanul), iar apoi se citește Crezul. Ei, acolo nu prea pot direcționa mandarinele, de obicei, așa că folosesc obiective luminoase, cu f/1.4 sau f/1.8, de la 20 mm la 85 mm. În etapa asta se cheamă în ajutor și flash-ul (un Nikon SB-700) pentru a umple umbrele, având grijă ca totul să fie păstrat armonios. Trebuie spus că de fiecare dată prefer să expun pentru lumina ambientală, flash-ul păstrând doar rolul de umplere a umbrelor și de înghețare a subiectului. E folosit deci la intensitate mică.

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/160s, ISO1600

Nikon D750 + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/1.4, 1/160s, ISO400

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO800

Nikon D750 + Nikon 85mm f/1.4G AF-S NIKKOR @ f/1.4, 1/250s, ISO800Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/320s, ISO800

După etapa din pronaos, se trece la partea principală a slujbei, cea cu băița și nu numai. Copilul este uns cu untdelemn sfințit și, gol pușcă, scufundat în cazanul cu apă aflată la o temperatură potrivită. Apoi se îmbracă, se împărtășește, se trece pe la icoane sau prin altar (dacă e băiat) și, la final, se îmânează părinților. Ca fotograf, important e să ajungi să cunoști și să anticipezi aceste momente și să nu le ratezi. Odată trecută etapa asta, ar fi bine să începi să inovezi și să te reinventezi, mai ales adaptându-te locului. Eu încerc să nu neglijez nici pe ceilalți martori ai evenimentului, alții decât părinții, nașii și protagonista principală, în cazul de față. Întodeauna găsești câte o mamă înduioșată sau câte o bunică înlăcrimată. De asemenea, nu uit că sunt de fapt doar un martor al evenimentului și încerc să nu influențez în vreun fel desfășurarea cermoniei. Invizibil nu poți fi, dar discret da.

Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 200 mm, f/2.8, 1/160s, ISO2500

Nikon D750 + Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art @ f/1.8, 1/400s, ISO1600Nikon D750 + Nikon AF-S NIKKOR 14-24mm f/2.8G ED @ 24 mm, f/2.8, 1/100s, ISO1600Nikon D750 + Nikon AF-S Nikkor 70-200 mm f/2.8G ED VR II @ 180 mm, f/2.8, 1/80s, ISO1600

Nikon D750 + Sigma Art 50 mm f/1.4 DG HSM @ f/1.4, 1/200s, ISO1600

Nikon D750 + Nikon AF Fisheye-Nikkor 16 mm f/2.8D @ f/4, 1/80s, ISO1600

După ceremonia religioasă, la restaurant, am descoperit că tema principală a panoului foto și a candy-bar-ului erau păpușile Matroska, ceea ce nu putea fi decât eye-candy, așa că am profitat ca să le pun în imagini. Nelipsite au fost celebrele ursitoare (dimpreună cu cea rea) și tortul, ornat tot cu o păpușă. Mi-a plăcut foarte mult locul, actuala Trattoria Buongiorno Lido, fostul Palazzo Lido și fosta Casă Angelescu – un palat cu arhitectură deosebită, în stil Belle Époque, care îți dă impresia de întoarcere în timp. O idee interesantă a fost cea a lui Adi, tatăl, care a adus o imprimantă wireless, pe care invitații și-au putut tipări la minut fotografiile făcute cu telefonul sau cu alte device-uri. Seara nu se putea încheia fără o discuție de profundis cu bunicul venit de la Chișinău, un om de mare caracter. Ce am omis în cuvinte, poate fi regăsit în galeria foto extinsă.