Cu puțin timp în urmă am făcut parte din echipa foto-video de la SnowFest, cel mai tare festival cu români din Franța, ocazie cu care m-am aflat vreo 10 zile pe drumuri și, bineînțeles, acolo, în stațiunea Les 2 Alpes. A fost momentul potrivit să mă reîntâlnesc cu prietenii de la Dirty Shirt, invitați și ei să cânte în ultima zi a festivalului. Trebuie spus că între mine și Dirty Shirt există o relație de prietenie care dăinuiește de aproape 15 ani, alături de ei am avut ocazia de a fotogafia primul concert, de a fi fotograf la primul festival și, mai apoi, să revin în fotografia de concert.
Cum spuneam, băieții au avut concert în ultima zi a festivalului și au profitat de ocazie ca să book-uiască alte două concerte, unul la Chambéry și celălalt în Grenoble. Chambéry era cam departe de locul de desfășurare al SnowFest, cale de trei ore de mers cu mașina. Trei la dus, trei la-ntors. Deși aș fi vrut să le fiu alături și acolo, a rămas ca în cele din urmă să fiu prezent doar la concertul de la Grenoble (o oră pe drum), găzduit de un club cu o capacitate de cca 250 de persoane, L’Ampérage.
Am fost realmente impresionat de club și de organizarea lui, cum ar zice francezul ”impeccable”. Totul ok, securizat, conform legii, acces controlat, în limita bunului simț și, mai ales, durerea cea mai mare a fotografilor, lumini bune. Citat din declarația de credință a clubului : ”Vrem să garantăm tuturor dreptul și posibilitatea de a-și dezvolta propria expresie artistică și culturală și de a o putea partaja”. Totul la un cost accesibil pentru organizatori și pentru spectatori. Iată ce e scris pe unul din pereți : ”Drepturile culturale sunt parte integrantă a drepturilor omului.” Din câte am înțeles, clubul aparține de o asociație culturală din oraș.
Scena este de-a dreptul generoasă, mai ales în adâncime, am observat că ocupă cam o treime din spațiul de concert. Fumatul, bineînțeles interzis, cu o ușă de siguranță care dădea direct afară. Există trei uși tot timpul accesibile, două care dau din sală direct afară, deci, în caz de ceva neprevăzut, într-un minut se poate evacua toată sala fără probleme. Și, mai ales, ușa de lângă mixer e destul de largă încât să iasă pe ea patru oameni deodată. Și vorbim despre un club cu o capacitate de maxim 250 de persoane… Etajul este destinat trupelor, având o sală din care se poate urmări ce se înâmplă pe scenă printr-o fereastră ce seamănă cu balconul Julietei. Mai există un culoar de trecere, tot la etaj, de unde am putut fotografia liniștit. A, și scrisurile din toaletă sunt deosebite 🙂
Concertul băieților din Maramu’ a fost, să zicem, partea cea mai savuroasă a unui sandwich format din trei trupe, Belly Button Window (o trupă locală) în deschidere și The Algorithm, la final. După patru zile pline de SnowFest și o doză bună de oboseală, am preferat să mă concentrez pe concertul rumânilor, care au avut parte de cea mai mare audiență din acea seară – am constatat că a au fost prezenți și mulți conaționali care locuiesc în zonă, dar că nici francezii nu s-au lăsat mai prejos și au participat activ la îndemnurile celor de pe scenă. Când au anunțat că sunt din România, majoritatea publicului a început să cânte O-Zone 🙂 De apreciat efortul lui Rini & co. de a vorbi în franceză. Concertul a fost plin de nerv și de energie, dar asta e amprenta Dirty Shirt, pour les connaisseurs. N-o să stau acum să analizez în detaliu prestația lor, pentru că treaba mea e să fiu fotograf și nu critic de muzică, dar pot spune că apreciez sinceritatea celor de la Dirty Shirt, pe scenă și în afara ei, jovialitatea lor și ideea de a împărți totul cu tine dacă ești pe lângă ei, mai ales pălinca :))
Una
Una peste alta, m-am bucurat să fiu acolo și să experimentez senzația de concert de club și în afara țării, după mai bine de zece ani. Despre expresiile și trăirile celor de pe scenă puteți afla mai multe urmărind galeria completă de la concert.
There are no comments